Condiţiile de funcţionare reală ale unei rugăciuni
by Radu Lucian Alexandru
1. ... dacă Întregul/ Universul ar fi o „persoană”, un „individ” distinct de restul existenţelor existente el ar fi distinct în primul rând prin aceea că restul existenţelor sunt cuprinse în El (mai bine zis sunt identice ca sumă cu el).
2. Şi atunci poate ar zice unii:
3- Putem vorbi cu „Tot Ceea Ce Există” privit în identitatea lui integrală?
4. Putem vorbi cu Întregul, ne putem ruga lui, putem să-l slăvim, putem să-l înjurăm, putem să îl ignorăm, putem să nu vorbim cu el, etc.?
5.- Sigur că putem!
6. Putem face oricare din acţiunile de mai sus cu oricare dintre elementele manifestate în existenţă: obiecte, fiinţe, stări, fenomene – pietre, cristale, plante, animale, oameni, extratereştrii (reali sau imaginari); cu planetele de pe cer, cu vântul, cu marea, cu focul, cu munţii, cu florile, cu norii, cu cerul....
7. Şi dacă putem face toate acelea cu toate acestea de ce nu le-am putea face şi cu Întregul?
8. Cine ne poate oare bloca limba (sau mă rog gândul) ca să nu o putem face?
9. Noi ca oameni putem „vorbi” cu tot felul de fiinţe reale şi după cum se vede şi cu tot felul de fiinţe imaginare şi ne putem ruga lor, le putem slăvi, le putem linguşi, etc.
***
10. Atâta trebuie doar să conştientizaţi, dragi fraţi ai noştri:
11. În cazul fiinţelor existente nici unele dintre ele nu sunt absolut obligate să vă asculte sau să vă răspundă nici la vorbe şi nici la rugăciuni şi nici la linguşeli oricât de frumos vi se pare vouă că vă „mieunaţi” (miorlăiţi, lătraţi, mugiţi, urlaţi, etc.).
12. Şi de cele mai multe ori majoritatea dintre ele chiar nici nu o fac (mai ales când vorbiţi cu fiinţe care nu au capacitatea să înţeleagă ce ziceţi cum sunt de exemplu florile, pietrele, munţii, văile, pământul, cerul, norii, vântul, soarele; alţi oameni care nu vă vorbesc limba; alţii care v-o vorbesc dar sunt răuvoitori; alţii care vă înţeleg vorbele, dar le scapă sensul lor pentru că nu au avut experienţe similare cu ale voastre de care să le lege, etc.
13. Şi acest lucru petrecându-se cu Fiinţele existente în percepţia voastră (clară) ce să mai vorbim de cele imaginare...
14. Cei drept cu ele aveţi avantajul că puteţi sta oricât la poveşti şi ele săracele nu prea au unde să se ducă şi să se ascundă de voi (dacă le plictisiţi, enervaţi, etc.) pentru că sunt creaţii mentale ale voastre.
15. De asemenea în cazul lor voi vă puteţi face relativ uşor iluzia că ele vă ascultă: şi într-un fel ciudat chiar o fac deoarece ele sunt tot voi - iară dacă şi voi ajungeţi să nu vă mai ascultaţi atunci oare cine să vă mai asculte?
16. Ele sunt mai binevoitoare cu voi deoarece voi le creaţi şi voi le spuneţi şi ce să vă răspundă înapoi – singura problemă în acest joc mental este că astfel voi doar vă auto-minţiţi pe voi înşivă şi creaţi în interiorul vostru tot felul de personalităţi duble şi schizofrenii (împărţiri psihice) „spirituale” care mai de care mai ciudate care apoi să nu vă surprindă dacă vă vor crea tot felul de depresii, de suferinţe şi de boli psihice serioase.
17. Oricum voi amatorii de conversaţii cu prieteni imaginari („divini”, „iluminaţi”, „extratereştrii” sau de orice altă natură ar fi ei) puteţi sta liniştiţi.
18. Întregul/ Cosmosul /Universul nu este o fiinţă imaginară.
19. Aşa că cel puţin în cazul Lui nu trebuie să faceţi eforturi de imaginaţie!
20. El este perceput dintotdeauna de voi şi cuprinde mereu întreaga voastră percepţie aşa că aveţi multe ocazii să vorbiţi cu El ca şi cu o fiinţă reală (reală, de exemplu, în sensul în care un zid e real; sau o piatră, un munte, un râu, o câmpie, sau o floare este reală).
21. Nimeni însă nu vă poate garanta că el (Întregul/ Universul) ar putea să înţeleagă ce bombăniţi, sau că ar putea în vreun fel să răspundă direct şi nemijlocit la vorbele voastre.
22. De fapt în mod real el niciodată nu răspunde.
23. Dar nu-i nici un bai: vă puteţi imagina că o face!
24. Sau de exemplu puteţi vorbi cu El în prezenţa altor fiinţe care aud şi înţeleg ce-i cereţi şi poate unele dintre ele vor vrea să joace pentru voi rolul lui Moş Crăciun.
25. Ele de exemplu se pot preface că vă răspund în locul lui (pentru el, în numele lui, etc.).
26. Oricum nu vă recomand varianta asta indirectă – nu de alta dar le puteţi cere favoruri şi în mod direct iar ei vă pot ajuta şi dacă nu se îmbracă în costumul lui „Moş Crăciun” sau în „costumul” de „ministru (al sănătăţii, sau al finanţelor, sau al asistenţei sociale, etc.)” în „cabinetul” vreunui „zeu” imaginar sau a altuia.
27. Întregul deci în realitate niciodată nu răspunde direct nici unei vorbe.
28. Asta ar însemna în primul rând să vorbească singur (el cu el însuşi - sau mă rog, cu o parte din el).
29. De exemplu ar fi ca şi cum un om ar vorbi cu atomul nr. 32, din molecula nr. 405, din celula nr. 593 (toate numărate de la stânga la dreapta!) din ţesutul epitelial al vârfului degetului stâng de la mâna lui dreaptă!
30. Sau mă rog, ceva de genul acesta - ca să nu mai luăm în discuţie componentele subatomice cu subcomponentele lor specifice, etc.).
31. Şi acest atom i-ar explica că nu ştiu ce probleme serioase are el: că de exemplu, a fost dat afară din molecula unde lucra; sau că mergând pe stradă un alt atom „pe bicicletă” ar fi dat peste el şi i-ar fi rupt nu ştiu ce electroni „de pe partea stângă”, etc.; sau că s-a lovit de ceva „câmpuri electromagnetice negative” şi acum e bolnav de „gripă electronică” şi....– şi mă rog, ar înşira apoi tot felul de alte „probleme atomice” pe care el le-ar avea – şi culmea tu ai sta şi l-ai asculta, ai mai şi înţelege cumva ce bolboroseşte în limba lui atomică şi pe urmă ţi-ai bate capul cum să-i rezolvi problemele pe care ţi le-a înşirat.
32. Şi asta în condiţiile în care restul de câteva miliarde de miliarde... de atomi din propriul corp ar proceda pentru rezolvarea problemelor lor similar cu atomul mai sus menţionat - adică aşteptând la fel ca acesta o rezolvare miraculoasă a problemelor lor de către tine: Întregul care îi cuprinzi...
34. Oricum „atomii” sunt mai slabi de minte ca tine (că-s mai mici) şi ei nu înţeleg – dar de: asta e problema lor.
35. De exemplu, în lipsa intervenţiei tale „divine” ei îşi pot rezolva problemele apelând la un „atom-zeu” de-al lor, la un atom „supranatural” (gen „superman”) cu rezidenţa temporară sau definitivă prin zona lor de spaţiu; care cred ei că nu are altceva mai bun de făcut decât să le asculte poveştile insipide şi plictisitoare, cel puţin la fel de atent şi cel puţin cu acelaşi interes cu care tu le-ai ascultat.
***
36. Aşadar, de ce nu vă poate ajuta Întregul?
37. Pentru că în cazul lui v-aţi ruga ceva de genul: voi toate fiinţele din manifestare (cam asta e Întregul) ajutaţi-mă!
38. Şi credeţi imediat că toate Fiinţele nu au altceva mai bun de făcut decât să stea atente şi să fie pe fază când eliberaţi voi în existenţă vreo doleanţă (dorinţă) şi să sară imediat să v-o satisfacă.
39. Aţi vrea voi! Dar lucrurile nu stau chiar aşa.
40. Din păcate pentru voi Întregul/ Universul nu se învârte doar în jurul buricului vostru.
41. Nu vă pot ajuta Toate Fiinţele (Întregul) pentru că în primul rând nu vă aud toate (ci doar o infimă parte dintre ele – cele care întâmplător sau mai puţin întâmplător vă sunt momentan în preajmă şi în plus sunt dotate cu senzori auditivi acordaţi pe lungimea de undă pe care voi vorbiţi.
42. Apoi dintre cele care „vă aud” nu toate vă „înţeleg” (de exemplu: pietrele, zidurile, statuile fie ele şi „divine”, etc.) şi apoi pentru că dintre cele care vă aud şi vă înţeleg nu toate vor să vă ajute (unele fiinţe chiar sunt răuvoitoare! - ştiaţi nu?).
43. Iar dintre cele care vă aud, vă înţeleg şi vor să vă ajute nu toate pot să o facă (din diferite motive dependente sau independente de ele).
44. Şi apoi unele dintre fiinţele care vă aud şi vă înţeleg vorbele şi rugile, vor crede că nu vorbiţi cu ele: la urma urmei nu le-aţi nominalizat individul – şi atunci vor tinde să paseze responsabilitatea ajutorării voastre pe umerii celorlalţi pe care i-aţi rugat tot aşa „în general”.
45. Şi toate cele de mai sus se întâmplă în eventualitatea că vă rugaţi Întregului în prezenţa unor Fiinţe (de preferat oameni) care vă aud, vă înţeleg, vor să vă ajute şi pot să o facă.
46. Dar dacă vă rugaţi singuri (prin casă, sau doar în capul vostru) cred că vă daţi seama că vă aud doar zidurile sau doar capul vostru, nu?
47. Aşadar mai corect şi mai util şi mai folositor (şi mai lipsit de nervi, şi stres, şi pierdere de vreme, etc.) ar fi să vorbiţi, să vă rugaţi, faţă în faţă cu fiinţe umane foarte bine individualizate, faţă de care vă asiguraţi că cel puţin vă ascultă.
48. Cât despre partea cu înţelegerea, cu bunăvoinţa, cu puterea, etc. oricum nu puteţi voi să faceţi prea multe.
49. Prin urmare, în cazul unui refuz (de conversaţie, de ajutor, etc.) treceţi mai departe imediat până găsiţi ceea ce căutaţi.
50. Metoda aceasta a perseverenţei e verificată de mii de ani şi funcţionează întotdeauna.
51. Metoda cealaltă: ceea cu „prieteni imaginari” de natură „divină” e şi ea verificată de mii de ani şi s-a constatat de majoritatea covârşitoare a celor care au experimentat-o că nu funcţionează în 99.9 la sută din cazuri.
52. Iar când funcţionează, funcţionează doar întâmplător pentru că se suprapune peste cealaltă metodă sau peste nişte circumstanţe absolut întâmplătoare existente în acel moment în Întreg/ Cosmos/ Univers.
53. Aşadar care metodă o alegeţi?
54. Cea care dă 99,9 la sută rezultate (chiar dacă nu neapărat imediat) sau cea care dă 0,01 rezultate (chiar dacă nu neapărat imediat)?
55. Vă lăsaţi viaţa la voia întâmplării (a Întregului, a „divinului”) sau v-o luaţi în propriile mâini şi vă împliniţi destinul creator pe care doar voi singuri puteţi să vi-l creaţi?
***
56. Întregul/ Cosmosul/ Universul în Întregul lui este foarte, foarte probabil să fie la fel de indiferent la problemele voastre pe cât e de probabil ca voi să fiţi indiferenţi la problemele atomului mai sus menţionat.
57. Întregul/ Cosmosul/ Universul (privit ca identitate a lui integrală şi nu ca „manifestare” prin elementele sale) e deci foarte, foarte probabil să fie total indiferent la vorbele voastre de linguşeală, de laudă, de insultă, de rugă, etc.
58. Dar aceasta nu înseamnă că nu puteţi să i le adresaţi – şi dacă chiar o faceţi să ştiţi doar că o faceţi doar aşa pentru voi ca să vă mai „descărcaţi emoţional” de tot felul de probleme şi că în acest sens o „discuţie” cu o piatră, cu o floare, sau cu un râu este la fel de elocventă şi de eficientă pentru „descărcarea” voastră emoţională.
***
59. Uni din voi vor zice că dacă vreţi să vorbiţi singuri – fără să audă şi fără să înţeleagă nimeni în afară de voi ce bolborosiţi (şi poate nici voi să nu prea înţelegeţi mai nimic din monologul propriu) de ce să nu o faceţi?
60. Dar bineînţeles că o puteţi face: uneori e chiar indicat!
61. Puteţi să vorbiţi cu Întregul/ Universul – dar trebuie să înţelegeţi că atunci când o faceţi de fapt e mult mai probabil ca voi să vorbiţi doar cu voi înşivă.
62. Şi de multe ori acesta e un lucru bun, cel puţin atâta timp cât nu degenerează în vreo schizofrenie „religioasă” care să vă facă să credeţi că voi chiar vorbiţi cu un „altul”, fie el chiar şi Întregul.
***
63. Vorbirea cu Întregul/ Cosmosul/ Universul este deci una Simbolică pe de o parte, iar pe de altă parte e una reală (la fel de reală ca şi cum aţi vorbi cu oricare element prezent în Întreg) – rezultatele acestei vorbiri însă e important să nu fie supraestimate.
***
64. Nu ştim cu certitudine absolută dacă Întregul/ Cosmosul/ Universul poate să asculte şi să înţeleagă „ruga” fiecărui atom, a fiecărei molecule, a fiecărei celule, a fiecărui organ, a fiecărei plante, a fiecărui animal, insectă, pasăre, peşte, etc., a fiecărui om; a fiecărei planete, sistem solar, galaxii, etc. - dar e foarte, foarte, foarte probabil să nu o facă.
65. Constatarea aceasta realistă se bazează pe tot ceea ce percepem şi constatăm ca mod de manifestare a Părţilor şi Întregului pe care îl contemplăm.
66. Oricum şi dacă ar face-o, îţi dai cu seama cât ar lua până i-ar venii la fiecare rândul!??
***
67. Întregul/ Universul/ Cosmosul nu există atât pentru a putea purta discuţii şi a sta la poveşti cu fiecare din Elementele lui cât pentru a crea pentru acestea Mediul Existenţial (ontologic) în care să se poată manifesta şi sporovăi între ele (fiecare în principal doar cu celelalte care vorbesc aceeaşi limbă ca şi ele!).
68. El nu e atât un procedeu (mod specific) de joacă, cât e terenul de joacă, regulile jocului şi jucătorii – cu toţii şi cu toate luate laolaltă.
***
69. De aceea, fraţilor şi surorilor întru fiinţare rugaţi-vă cât vreţi Lui dar:
- nu îl confundaţi cu nici una din părţile lui!
- nu îl reduceţi la nici una dintre acestea şi nu o extindeţi pe nici una din el la a o confunda cu El!
- nu îi acordaţi atribute imposibile!
- şi nu vă pierdeţi prea mult timpul cu rugăciuni către el, ci adresaţi-le mai precis spre acele Elemente din El care e evident că vă pot ajuta mult mai repede decât ar face-o El.
70. Oricum, dacă nu aţi băgat de seamă până acum, tot la mâna Elementelor ajungeţi pentru că Întregul „acţionează” specific întotdeauna faţă de voi prin Elementele sale şi niciodată în întregimea sa – ca Întreg.
***
71. E ca şi cum cineva s-ar ruga închis în casă „Statului” din care face parte să-l ajute (financiar, să-l vindece, etc.) când pentru ca „statul” să-l poată ajuta el trebuie să iasă frumos din casă şi să-şi ducă „ruga” în faţa „Funcţionarului” responsabil cu „dosarul lui social” sau a „medicului” său de familie (sau de la urgenţe), etc.
***
72. Prin urmare, fraţilor întru fiinţare să folosim întotdeauna ceea ce e sigur, iar lucrurile şi fiinţele („magice”, „tanscendente”, „divine”) care chiar dacă nu e imposibil să fie e foarte, foarte, foarte puţin probabil să aibă existenţă reală, să le lăsăm mai la o parte.
73. Ne putem ruga însă simbolic Întregului cum de exemplu ne putem ruga simbolic „Statului” – dar asta aşa mai mult pentru show (spectacol) în cadrul unor ritualuri sau ceremonii sau chiar în intimitatea noastră - dar doar aşa pentru „descărcări emoţionale” care pentru moment le considerăm prea intime pentru a le arăta în faţa oricărei alte fiinţe decât a noastră şi a Întregului care dintotdeauna ne cuprinde în sinea lui.
