"1. Prin percepţie directă se observă că toate lucrurile, stările, fenomenele, fiinţele care există (fiinţează) sunt co-dependente şi co-cauzate între ele atât în spaţiu cât şi în timp.

2. Această constatare o putem numi Axioma CoCauzalităţii şi CoDependenţei Fiinţiale:
Y=NxX şi X=NxX... (elementul „Y” este rezultatul unei infinităţi de cauze X, la fel de altfel ca şi oricare din aceste elemente cauzale „X”)


***
3. Din această constare directă (axiomă) se desprind alte adevăruri evidente:

3.1- La un moment dat de timp Universul (Întregul/ Totul..) este aşa cum este pentru că toate elementele infinite componente ale lui sunt aşa cum sunt şi nu altfel – NxX=NxX.

3.2- Nici o parte nu poate să se schimbe fără ca întregul să se schimbe (mai mult sau mai puţin) - dacă o parte se schimbă atunci se schimbă şi restul părţilor (mai mult sau mai puţin).

3.3- Pentru fiecare poziţie spaţio-temporală, orice stare, fenomen, lucru, sau fiinţă care ocupă acea poziţie este aşa cum este (este cauzată astfel) pentru că toate celelalte stări, fenomene, fiinţe, obiecte aflate în alte poziţii spaţio-temporale sunt aşa cum sunt şi nu altfel.

3.4- Nu există deci o singură cauză pentru nici un fenomen, fiinţă, obiect... ci o infinitate de cauze (o infinitate de factori co-cauzali) pentru acestea (indiferent de ce cauzalitate vorbim: fiinţială (ontologică), materială, temporală, spaţială, motriceală, cognitivă, etc.) - vorbim astfel de o Cauzalitate Integratoare!
***

4. Tot ceea ce există este co-cauză (şi co-cauzat) pentru (şi de către) tot ceea ce există.

5. Nimic din ceea ce va apare în viitor în percepţie (în existenţă) nu va fi independent de (fără nici o legătură de cauzalitate cu) restul existenţei din acel moment spaţio-temporal.
 
6. Această Axiomă a Cauzalităţii Integratoare (a co-cauzalităţii şi co-dependenţei) ar putea fi infirmată dacă se vor găsi fenomene, stări, obiecte, fiinţe care să fie evident că nu au nici o legătură cauzală şi existenţială (de nici un fel) cu nimic din restul existenţei.

7. Nu se va putea face însă, în principiu, niciodată o astfel de demonstraţie (percepţie evidentă) deoarece însăşi procesul cunoaşterii (percepţiei) creează o legătură cu presupusul fenomen independent (nelegat).

8. Prin urmare se poate ştii că oricare din elementele „nou găsite” la un moment dat, e mult mai probabil că a existat dependent de restul existenţei înainte de a fi „găsit”, respectiv perceput, decât că a existat undeva independent de aceasta (şi chiar dacă a fost aşa în momentul contactului cu percepţia noastră el îşi pierde independenţa prin faptul că astfel intră în legătură cu noi).

9. Există de asemenea posibilitatea ca el să fie „generat spontan” chiar în momentul percepţiei lui (co-cauzat de aceasta şi mai ales de tot ceea ce există în acel moment în Întreg).

10. Întregul (NxX) este co-cauzal, co-cauzat şi co-dependent cu fiecare din părţile sale componente.

11. Orice parte este co-cauzală şi co-cauzată pentru Întreg şi pentru restul părţilor cuprinse în el (în afară de ea).

12. Întregul cuprinde tot ceea ce există.
13. Chiar dacă am presupune că ceva apare din „neant” (din afara existenţei, a tot ceea ce există) şi nu din co-cauzalitatea infinită evidentă existentă, acel ceva „apărut din neant” în exact momentul apariţiei sale devine o parte co-cauzată şi co-dependentă a Întregului.
***
 
14. Cauzalitatea adevărată (nu teoretică, nu mutilată, redusă simbolic, etc.) este bidirecţională şi multidirecţională.

15. A vorbi de cauzalitate unidirecţională este a vorbi despre vorbe goale de conţinut (fără acoperire reală - perceptivă).

16. Identitatea cauzal lineară (în care fiecare lucru nu are decât o singură cauză şi nu generează decât un singur efect) este o cauzalitate fictivă, ireală.
 
17. Singura identitate care există este identitatea cauzal infinită (în care fiecare lucru existent are o infinitate de cauze şi generează o infinitate de efecte).

18. Identitatea reală „ultimă” spaţio-temporală a Întregului este dată de „suma” infinităţii elementelor sale.
19. Identitatea unei Părţi oarecare a sa este dată de „suma” infinită a tuturor celorlalte părţi şi a ei înşişi (vorbim aici de o „adunare cauzală” şi de o „adunare fiinţială”).

20. Din punctul de vedere al cauzalităţii reale ultime Partea şi Întregul sunt rezultatul (fiecare în mod specific) unei co-cauzalităţii infinite.
21. Vorbim astfel de o identitate relativă în care orice parte (X) este intim legată de Întreg - ea fiind astfel rezultatul unei infinităţi de cauze (pe care le influenţează mai mult sau mai puţin la rândul ei în mod direct sau indirect, intenţionat sau neintenţionat, prin acţiunile sale făcute ca întreg organic, sau doar prin anumite părţi ale sale (organice, moleculare, atomice, subatomice, etc.).
 
22. Identitatea de genul X=X nu ne spune nimic despre X, dar în schimb identitatea cauzală X=NxX ne spune totul despre natura integrală a lui X – cu alte cuvinte ne spune că identitatea sa (intimă, reală) nu poate fi concepută ca fiind fără legătură (independentă) de restul existenţei (elementele care participă la co-crearea identităţi sale sunt infinite şi sunt co-cauzate şi co-dependente la rândul lor de o infinitate de alte elemente).

23. De exemplu, un copac X este co-cauzat de o infinitate de factori co-cauzaţi la rândul lor de o infinitate de alţi factori.
24. Astfel pentru apariţia sa este nevoie de sol, de apă, de căldură potrivită (de soare), de o anumită evoluţie organică care să ducă până la el, etc. (şi e evident că fiecare dintre aceste cauze ale sale, este la rândul ei generată de o infinitate de alţi factori aranjaţi într-o anumită structură spaţio-temporal-cauzală specifică infinită fără de care nu ar fi existat exact aşa cum există).

25. Copacul acesta X şi orice alt element X existent nu este independent şi nu trăieşte în „vid”: el este strict dependent şi co-cauzat de tot ceea ce există (chiar dacă unele elemente par a avea o mai mare importanţă pentru existenţa lui):

X - Y, Y - X; Y - - X;
X - G,R,M,H,..;
G,R,J,H,K,L,..- X, etc.


altfel spus:
A,B,X,Y,K,H,F,D,G,L,T,F,....- F,G,L,K,S,D,H,A,C,X,Y....


(- = generează)

26. Orice parte a Întregului (Universului) exact în momentul când îşi pune problema identităţii sale nu este ruptă de Întreg – ea suportă din partea acestuia şi generează asupra lui identităţi (factori creatori de identitate relativă) infinite.

27. Co-cauzalitatea ia în considerare evidenţa identităţii integratoare în care Partea este evident strâns legată de Întreg - este parte integrantă („organică”, intimă) a acestuia şi invers.

28. Când vorbim deci de o identitate vorbim întotdeauna de o identitate relativă, vorbim în mod real de o infinitate de factori creatori de identitate şi în mod simbolic de câţiva factori aparent mai importanţi - adevărul este însă că nici un factor nu este mai important ca altul: fără oricare din ei identitatea relativă avută în vedere ar fi alta."

- vezi cuprins carte "Noua Ordine Religioasă".

0 comentarii:

Radu Lucian Alexandru