Se afișează postările cu eticheta Religiologia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Religiologia. Afișați toate postările

ReligioLogia

by Radu Lucian Alexandru


"1. Ştiinţa religioasă (a religiei) – religiologia – are ca obiect de studiu fenomenul religios cu toate componentele sale: ritualuri şi ceremonii, doctrină (învăţătură), mituri şi povestiri, structură ierarhică, locaşuri de cult, raportul cu diferite aspecte ale cunoaşterii umane (cu filosofia, politica, economia, arta, ştiinţa etc.), etc.
 
2. În cadrul religiologiei se studiază mecanismele de manifestare a diferitelor fenomene religioase şi ezoterice (religii, mişcări religioase, secte, societăţi secrete şi discrete, etc.).
***

3. În acest sens se realizează:

3.1- studii atente de identificare a componentelor majore şi minore (de natură biologică, psihologică, socială, individuală, etc.) ale unui fenomen religios în genere – pornind de la studiul analitic al diferitelor manifestări religioase existente sau trecute;

3.2- clasificări a acestor fenomene după criterii precis stabilite;

3.3- valorizări ale lor din punct de vedere a diferitelor interese ale indivizilor şi umanităţii în genere;

3.4- „arbori genealogici religioşi” pentru fiecare din aceste fenomene religioase pentru a li se stabili cu precizie sursele lor de inspiraţie, contextul religios în care s-au format, împrumuturile pe care le-au făcut din alte religii şi alte influenţe cauzale (biologice, psihologice, politice, economice, etc.) care au contribuit la crearea şi răspândirea lor în societate;

3.5- studii ale procesul de „selecţie naturală religioasă” pentru a înţelege care au fost (şi sunt) factorii care avantajează supravieţuirea şi expansiunea unui fenomen religios în societate (sprijinul factorilor politici, apelul la un număr cât mai mare de indivizi, modul de organizare administrativă în cadrul unui fenomen religios, activitatea susţinută de „prozelitism”, „tehnicile de îndoctrinare” şi de „control psihic” folosite, existenţa „clerului”, etc.);
 
3.6- studii ale comportamentului religios din punct de vedere al necesităţilor şi dorinţelor psihologice ale unui individ – cum ar fii:

- nevoia de comunicare, de comuniune (empatie), de apartenenţă la un grup (de manifestare comunitară);

- nevoia de siguranţă (de diminuare a neliniştii şi anxietăţii „sociale” prin găsirea în grup a unui sprijin la nevoie, a unei surse de apărare împotriva unor factori agresivi externi, etc.);

- nevoia de orientare idealistă (pe baza unor scopuri şi ţeluri stabilite pe termen mediu şi lung);

- nevoia de manifestare etică şi morală (ca garanţie a menţinerii existenţei armonioase a grupului);

- nevoia de regăsire identitară precisă şi prin aceasta de realizare a unor obiective comune membrilor grupului religios respectiv (satisfacerea nevoilor şi obţinerea unui anumit statut de putere care să le permită să supravieţuiască şi să se înmulţească);
- etc.

- sau diferite nevoi economice, politice, artistice, etc.

3.7- identificarea legilor de organizare şi manifestare generală a fenomenului religios;

3.8- studii ale legăturilor mai mult sau mai puţin puternice pe care fenomenul religios în genere (respectiv fiecare fenomen religios particular) îl are cu diferite aspecte de manifestare ale celorlalte 6 raze: cu economia, politica, filosofia, psihologia, arta şi ştiinţa;

3.9- studii ale factorilor de influenţă imediată pe care diferite aspecte ale realităţii (cum sunt cele specifice visului, tendinţelor tiranice şi totalitare, comportamentelor şarlatanice, nebuniei, imaturităţii psihice, sclaviei psihice, etc.) îl au asupra creării unei percepţii specifice în legătură cu aspecte religioase cum sunt cele de „suflet”, „spirit”, „zeu”, „demon”, „profet/ avatar”, „întreg”, „viaţă după moarte”, „răsplată/ pedeapsă post-mortem”...

3.10- studii ştiinţifice întemeiate de revelare a efectelor psihice şi fizice reale pe care le au asupra indivizilor diferite tipuri de rugăciuni (în funcţie de întinderea lor, ritmicitatea cu care sunt făcute, obiectul spre care se îndreaptă, efectele scontate, etc.); meditaţii (tot aşa în funcţie de durata lor, ritmicitatea cu care sunt făcute, obiectul de concentrare, forma lor, etc.); ritualuri...; tehnici „psihoterapeutice”, etc.

3.11- studii ale impactului fenomenului psihic al credinţei dogmatice asupra psihicului în general, mai ales pentru înţelegerea aspectelor negative pe care aceasta le generează asupra personalităţii celui afectat - pentru a indica astfel modalităţile de eliminare a ei din mentalul lui;

3.12- studii ale impactului autosugestiei, al efectului placebo, al autohipnozei, al hipnozei de grup, etc. atunci când acestea sunt folosite sub acoperirea rugăciunii, meditaţiei, ritualului şi a altor tehnici de „perfecţionare spirituală”;

3.13- etc.

4. Prin munca de cercetare ştiinţifică mai sus menţionată se identifică legile generale (biologice, psihologice, sociologice, etc.) care ghidează manifestările specifice fiecărui fenomen religios particular.

5. Aceste legi şi teorii se identifică, se enunţă şi apoi se verifică prin studii şi experimente ştiinţifice atent controlate.
***


6. De ce folosim pentru această ştiinţă numele de religiologie şi nu pe acela de teologie?

7. Simplu: teologia este „ştiinţa despre zeu” (zei), pe când religiologia studiază toate aspectele manifestărilor religioase (şi nu doar pe acelea legate strict de studiul unor „zei” ipotetici).

8. Teologia, ca ştiinţă a studierii fenomenului „zeiesc”, studiind astfel toate „zeităţile” „existente” pe baza unor observaţii şi experimente ştiinţifice atent controlate, este doar o parte a religiologiei – o subramură de studiu a ei.

9. Teologia trebuie să abordeze fenomenul „zeiesc” din cât mai multe perspective posibile (biologice, politice, psihologice, economice, etc.) pentru a-i înţelege adevăratele fundamente şi adevăratele mecanisme de manifestare în societatea omenească.

10. Sunt luate astfel în calcul ipotezele până acum cel mai credibile: anume, ale „zeului” ca fiind o simplă creaţie mentală (imaginară) a unor psihice aflate în nevoie de „factor ultim” de stabilitate, nevoie concretizată de cele mai multe ori negativ în devieri psihice (deliruri gradomaniace şi schizofrenice) sau în strategii de înşelare a vigilenţei celor aflaţi în nevoie psihologică (intelectuală, emoţională, etc.) de „factor ultim de stabilitate”.

11. Dar se pot lua în calcul şi ipoteze foarte puţin probabile cum ar fi cele ale existenţei „unor ciudăţenii ale naturii” numite de unii „zei” cu caracteristicile specifice acestora, sau a manifestării lor sub forma unor fiinţe extraterestre super evoluate cel puţin tehnologic, etc.

12. Această abordare trebuie însă apropiată cât mai ştiinţific şi experimental cu putinţă.
 
13. Apoi în funcţie de efectele concrete pe care le presupune existenţa „zeilor” pentru individ şi societate trebuie să fie gândite măsurile cele mai armonioase, utile şi optime de luat, pentru interacţiunea socială cu aceşti „zei” imaginari (de tip delir psihotic sau doar de tip „factor ultim” de înşelare) sau de tip extraterestru „superdezvoltat”, respectiv „ciudăţenii ale naturii”.

14. În ceea ce priveşte abordarea „zeului” ca fiind Întregul (totul/ cosmosul) considerăm că această abordare nu face decât să aducă o confuzie inutilă între două concepte care nu se suprapun: acela de „zeu” şi acela de „tot” (întreg, univers, etc.).
***
 
Alte constatări şi observaţii:


15.- Numărul de ritualuri religioase (verbal - gestuale) identice efectuate de un individ într-o perioadă dată de timp (o zi, o lună..) este de obicei invers proporţional cu gradul de sănătate psihică a individului respectiv.

15.1 Astfel cu cât un individ efectuează într-o perioadă scurtă de timp mai multe ritualuri identice cu atât creşte probabilitatea de a se îmbolnăvi psihic de obsesii, paranoia, personalitate dublă, dependenţă verbal-gestuală de cuvinte şi gesturi „magice”, etc.

15.2 Apoi dacă anumite ritualuri (verbale şi gestuale) ajung să fie efectuate de o manieră identică de mai multe ori pe zi (pe o perioadă îndelungată – mai mult de câteva luni) atunci îmbolnăvirea psihică (de natură religioasă) este aproape garantată.

16.- Caracterul anti-individual (sclavagist – anti libertăţi individuale) al unei religii creşte în mod proporţional cu gradul de libertate socială care li se acordă întemeietorilor, conducătorilor şi „zeităţilor” (acolo unde este cazul) specifice acelei religii.

16.1 Lipsa de control democratic asupra activităţii sociale a acestora duce în mod inevitabil la instaurarea în societate a tiraniei religioase (a tiraniei „divine” şi a totalitarismului „spiritual”).
***
 
17.- În esenţă (faptă) o religie este 90 la sută acţiune faptică specifică (ritual, ceremonie, instituţii sociale specifice, etc.) şi maxim 10 la sută teorie (doctrină), sau altfel spus cel puţin 90 la sută din membrii unei religii cunosc doar formele ei de manifestare (acţiunile faptice pomenite) şi foarte puţin (şi superficial) sau chiar deloc doctrina (ideile) ei.

17.1 Din acest considerent (al impactului social al formelor specifice ale unei religii) putem spune fără să greşim prea mult că forma ritualică (cu tot ce cuprinde ea – demers ritualic specific, obiecte şi spaţii „sacre”, indivizi care „oficiază”, întâlniri comunitare, etc.) a unei religii este acea religie.
Abordare prevăzătoare

 
18. Trebuie conştientizat de către societate faptul evident că nu toate religiile existente sunt la fel de bune, ba mai mult chiar că multe dintre ele sunt rele de-a dreptul, ducând la degradarea umană a celor care le cad în plasă.

19. De aceea în cadrul Religiologiei şi al TransReligiei trebuie cercetate cu atenţie şi maximă putere de discriminare toate religiile, sectele, cultele, ideologiile, etc. pentru a descoperii în ele efectele negative (fizice şi psihice) pe care le generează pentru individ şi societate şi a le denunţa public pe acestea pentru a fi cunoscute de oricine nu vrea să fie afectat de ele şi pentru a se putea lua astfel măsurile necesare pentru înlăturarea cauzelor reale (religioase, politice, psihologice, filosofice, economice, etc.) ce generează aceste efecte nedorite.

20. În acelaşi sens trebuie abordat ştiinţific orice fenomen pretins a fi „supranatural” şi „miraculos” pentru că de cele mai multe ori (în 99,9 la sută din cazuri) aceste „miracole” nu sunt decât „trucuri de doi lei” şi „magii de bâlci” concepute de cei care le fac pentru a amăgi pe cei care asistă la „spectacol” şi a profita apoi de pe urma lor în cele mai diverse moduri imaginabile cu putinţă.

21. Trebuie cercetate şi denunţate prompt toate abuzurile psihice, sexuale, financiare, materiale, familiale, de conştiinţă, etc. pe care le fac în mod intenţionat tot felul de religii dogmatice, cu porniri tiranic „divine”.

22. Trebuie conştientizat că minciuna şi înşelăciunea nu ocolesc deloc domeniul religios ci chiar dimpotrivă - ele se lăfăie momentan în cadrul lui chiar mai mult decât în orice alt domeniu al activităţii sociale.

23. Aceasta este pentru unii o constare dureroasă: pentru omul liber însă, nu este decât punctul realist, obiectiv şi necesar de pornire pentru realizarea procesului de asanare şi curăţare a acestui domeniu social de toate lepădăturile „divine” care îl pângăresc cu faptele lor animalice şi bestialice.

24. Şi poate veţi întreba unii din voi: dar de ce să ne batem capul cu toţi nebunii şi cu tot felul de afirmaţii evident tâmpite?

25. Simplu: pentru că fraţi de-ai noştri care nu au fost la fel de atenţi ca şi noi acum suferă din cauza acestor nebuni şi/sau idioţi, ca să nu mai vorbim de şarlatani.

26. E drept că e oarecum şi vina lor că au căzut în capcane aşa de evidente cum sunt cele specifice credinţei dogmatice, dar e şi vina noastră ca şi indivizi şi ca societate că îi lăsăm în pace pe aceşti şarlatani religioşi să-şi întindă capcanele lor credincioase perfide peste tot în jurul nostru.
 
27. Armele de denunţare a acestor şarlatanii şi imposturi religioase bazate pe tot felul de credinţe dogmatice sunt simple:

- informarea insistentă bazată pe argumente solide şi irefutabile, a celor „fraieriţi spiritual” de înşelăciunea la care sunt supuşi (informare cel puţin la fel de insistentă ca şi încercările lor de a aduce în mod inconştient şi pe alţii să cadă în aceeaşi capcană în care au căzut şi ei);

- încurajarea continuă a dialogului sincer (lipsit de ipocrizii, prejudecăţi şi nesincerităţi) şi a dialogului critic constructiv asupra problemelor în cauză;

- proteste individuale şi colective împotriva menţinerii în societate a şarlataniilor religioase respective;

- demersuri oficiale susţinute şi bine întemeiate îndreptate spre factorii de decizie dintr-un stat pentru a le determina să ia măsurile legale care se impun pentru împiedecarea manifestării în aceea societate a oricărei forme de impostură religioasă.
 
28. Şi să ne înţelegem bine – nu includem aici doar unele din religiile şi sectele nou apărute, ci toate religiile dogmatice: vechimea lor (chiar şi de mii de ani) nu este o dovadă a neafectării lor de impostură, nebunie şi înşelăciune – mai ales că în acest domeniu religios nu a existat niciodată o politică publică seculară de organizare legislativă coerentă şi obiectivă (nepartinică) a lui.
***


29. Cercetarea tuturor aspectelor unei religii trebuie să se facă cu obiectivitate ştiinţifică şi cu întemeiere adecvată, rezultatul ei fiind astfel foarte bine fundamentat dar în acelaşi timp deschis criticii constructive şi îmbunătăţirii continue cu noi descoperiri ştiinţifice care pot apare pe parcurs.

30. Cercetătorul TransReligios face aceste cercetări atente ale tehnicilor religioase şi spirituale de „însclavizare psihică”, de „control al minţii”, de „influenţare mentală” folosite de toate religiile dogmatice, pentru a le putea înţelege mecanismele de acţiune şi astfel a se putea feri de a le cădea în capcană şi a le putea denunţa apoi în cadrul societăţii, pentru ca şi alţi indivizi să se poată feri de răul lor.

31. El face aceasta pentru că-şi iubeşte aproapele şi nu vrea să-l lase în suferinţă, dar nu-l obligă însă pe acesta să iasă din ea, dacă constată că „victima” acestor religii dogmatice în mod conştient (în deplină cunoştinţă de cauză şi fără a fi forţată în vreun fel) vrea să rămână în suferinţă.

32. Oricum nu ar putea să o facă deoarece fiecare om este individual responsabil pentru alungarea suferinţei psihice proprii prin efectuarea unor acţiuni armonizatoare specifice.

33. În plus, fiecare are pe lângă dreptul la fericire şi dreptul la suferinţă – are dreptul să sufere din proprie iniţiativă (să fie masochist, sinucigaş, etc.) cel puţin atâta timp cât prin suferinţa lui nu deranjează pe alţii (suferă în particular) şi nu vrea să-i facă şi pe alţii să sufere alături de el (să transmită în societate pornirile sale masochiste, sinucigaşe şi/sau criminale).

34. Omul TransReligios vrea să-i ajute pe toţi cei afectaţi de boala psihică a credinţei dogmatice să scape de ea, deşi ştie că pentru mulţi dintre cei afectaţi cu VCD este deja prea târziu – boala credinţei a progresat în cazul lor într-atât încât este ireversibilă (în curând va duce la distrugerea lor psihică şi fizică totală).

35. El vrea să-i ajute pe toţi cei ţinuţi în lanţuri religioase („pentru binele lor”) să se elibereze de acestea şi poate să facă aceasta arătându-se lor ca un viu exemplu de încarnare deplină a libertăţii religioase autentice şi de promovare idealistă a tuturor valorilor cu adevărat spirituale ale umanităţii.
 
36. Trebuie astfel să nu ne ascundem după deget: oricât am dori noi să nu fie aşa „răul” există şi în domeniul religios-spiritual!

37. El există în interiorul nostru (la nivel psihic sub forma raţionamentelor greşite, a aşteptărilor false, a credinţelor dogmatice, etc.; la nivel fizic sub forma viruşilor, bacteriilor patogene..) şi în afara noastră: în societate (manifestat sub forma elementelor perturbatoare ale armoniei ei: hoţi, bătăuşi, criminali, înşelători, impostori, etc. şi sub forma ideologiilor, religiilor, politicilor, filosofiilor care permit manifestarea pe scară largă în societatea umană a acestor componente antisociale dându-le tot felul de justificări puerile, care mai de care mai „spiritual-animalice”.

38. A ne face că nu îl vedem atunci când se manifestă, a întârzia să luăm atitudine concretă împotriva lui nu face decât să ne mărească suferinţa pe care el ne-o cauzează (ca durată şi ca intensitate a ei).

39. A privi în altă parte atunci când răul (propriu, individual şi social) se manifestă înseamnă a alunga din noi Spiritul Idealistic, a ne depărta de Sursele Armoniei, a alunga din noi Umanitatea, a alunga din noi Binele, Dreptatea şi Libertatea.
 
40. În lupta contra răului social vorbele (de orice natură ar fi ele) nu ajută prea mult: aici doar faptele concrete contează!

41. Cercetătorul SocioReligios este purtătorul propriului adevăr, iar societăţile în care se manifestă au şi ele adevărurile lor specifice pe care le susţin şi le promovează.

42. Aceste adevăruri nu sunt însă infailibile şi absolute.
43. Ele sunt mereu perfectibile/ corectabile, dacă se dovedesc a fi eronate parţial sau total (a nu fi de fapt adevăruri).

44. Adevărul Social este astfel aprobat tacit sau implicit de majoritatea membrilor acelei societăţi şi nu are nevoie de o altă autoritate care să-l susţină decât această majoritate.

45. Acest Adevăr social este gândit de oameni pentru oameni şi el este ales de societăţile care îl adoptă – de aceea el poate fi astfel (şi trebuie să fie) oricând schimbat ulterior de acestea, dacă se dovedeşte a fi eronat." - Noua Ordine Religioasă

Posted in: , , | 0 comentarii | |

Filosofie, Ştiinţă şi Religie

by Radu Lucian Alexandru


1. Dintr-o anumită perspectivă orice filosofie (sistem filosofic cât de cât închegat) este o religie potenţială, o religie nedezvoltată şi neimplementată material – la nivel de ritual, spaţiu sacru, etc.

2. Astfel dacă unui sistem filosofic oarecare (manifestat doar la nivelul ideilor, conceptelor, raţionamentelor şi ideologiilor) i se adaugă ritualuri şi alte aspecte specific religioase (spaţii sacre, promovarea unor „modele sacre”, „cler”, etc.) orientate în direcţia favorizării comunicării/ comuniunii (cu Sinele, cu Celălalt, respectiv cu Întregul) şi apoi se implementează (promovează) în largul societăţii (prin măsuri specifice luate de diferiţi factorii politici/ administrativi de conducere ai acelei societăţi) atunci el devine evident o religie (un sistem religios).
***

3. Dacă Economia cuprinde în sfera ei mijloacele intelectuale şi materiale de obţinere a produselor şi serviciilor necesare pentru satisfacerea nevoilor şi dorinţelor individuale şi colective, iar Politica cuprinde mijloacele de organizare şi administrare a acestui proces de satisfacere a nevoilor şi dorinţelor (a activităţilor de producere, distribuţie, etc. a produselor şi serviciilor necesare în acest sens) Religia e evident că se organizează în legătură directă cu nevoia bazală a omului de relaţionare (comunicare, comuniune, empatizare):

- cu Sine (propriul psihic/ cu lumea interioară),

- cu Celelalte fiinţe, obiecte, fenomene şi stări (cu lumea exterioară)

- şi cu Întregul Existenţial (cu mediul totalizator care cuprinde în sine deopotrivă interiorul şi exteriorul) - pentru adaptare şi interacţiune optimă cu acţiunile specifice care se manifestă în legătură directă cu fiecare din aceste trei instanţe majore ale Realităţii.

4. La fel cum de exemplu Arta răspunde nevoii umane de exprimare creatoare Religia în mod similar apare şi se manifestă sub diferite forme pentru intermedierea/ înlesnirea Comunicării / Comuniunii cu Sinele (S), cu Celălalt (C) şi cu Întregul/ Universul (U) - a Comunicării SCU.
***

5. Vorbim deci de următoarele nevoi specific religioase:

5.1- nevoia de relaţionare directă şi ritualică (simbolică) cu Sinele („sufletul propriu”) şi cu Ceilalţi (în special cu ceilalţi oameni membrii ai propriului grup social: trib, naţiune, rasă şi specie) implicată de necesitatea satisfacerii într-o formă organizată specific (ritualic, ceremonial) a unor nevoi cum sunt cele specifice: nevoii de recunoaştere socială, de ajutorare şi sprijinire reciprocă, de comunicare şi comuniune socială, de interacţiune şi acţiune socială comună (de grup) ordonată şi bine organizată (şi astfel artistică: frumoasă – „dramatică”);

5.2- nevoia de relaţionare directă şi ritualică (organizată) cu Întregul (Totul/ Universul/ Cosmosul), nevoia de relaţionare dintre parte şi întreg, dintre „peşte” şi „ocean”, dintre „fiinţă” şi tot restul existenţei („mediul fiinţial” - ceea ce îi permite ei să existe); adică cu alte cuvinte, nevoia de adaptare optimă la mediul fiinţial proxim şi îndepărtat în care omul se manifestă;

5.3- nevoia de relaţionare indirectă (intermediată) cu Întregul prin Simboluri Forţă ale lui percepute ca fiind reprezentative pentru el dar în acelaşi timp şi ca fiind mult mai aproape de felul specific de a fi al fiinţei care apelează la intermediere în relaţia ei cu Întregul (prin tot felul de forme antropomorfe (umane) de manifestare, respectiv prin alte forme generale familiare: animale, plante , elemente naturale...;

5.4- nevoi ale mentalului intuitiv-volitiv de găsire şi urmare a unor scopuri pe termen lung (tinzând spre infinit) pentru a genera astfel continuitate de acţiune şi stabilitate identitară celui care şi le asumă;


5.5- nevoia de manifestare şi de organizare armonioasă a societăţii concretizată prin dezvoltarea şi promovarea (impunerea) în societate a unor norme etice şi morale menite a proteja existenţa armonioasă a individului şi societăţii.
5.6- etc.
***

6. În sensul satisfacerii acestor nevoi religioase, în cadrul fiecărui fenomen religios în parte se dezvoltă, de către creatorii şi promotorii lui, un set de valori şi reguli particulare menite a reglementa gândirea şi acţiunea specifică în cadrul acelui grup.

7. Aceste valori şi reguli apoi sunt promovate prin intermediul unor povestiri/ mituri, a unor expuneri raţionale, a unor exprimări simbolice (metaforice), etc. şi sunt întărite în psihicul membrilor acelui fenomen religios prin Ritualuri de Trecere impregnate de prezenţa acestor Valori, Idei şi Idealuri şi a unor Ritualuri de Reamintire periodică a lor prin intermediul acţiunii directe a acelora dintre membrii acelei religii special desemnaţi şi pregătiţi în acest sens (potrivit unor criterii şi a unui demers educaţional bine stabilit), desfăşurate în cadrul unor spaţii „sacre” special desemnate/ construite.

8. De aceea dacă am lua dintr-o religie comunicarea / comuniunea/ empatizarea cu Sinele, cu Celelalte fiinţe (cu semenii umani în special) şi fenomene, respectiv cu Întregul Existenţial (realizată pe baza unor valori şi reguli specifice) am vedea că nu ar mai rămâne acolo nici o religie.
***
9. Se pot identifica deci în mare, următoarele şase condiţii cumulative necesare pentru apariţia unui fenomen religios:

9.1- existenţa unui sistem de idei, concepte, simboluri, mituri, „povestiri sacre”, axiome (credinţe), raţionamente, deducţii relativ „închegate” - împărtăşite în marea lor majoritate de mai mulţi indivizi (minim 2, maxim nelimitat), sistem din care rezultă astfel o gândire şi o acţiune de grup specifică.

9.1.1 Din acest sistem conceptual fac parte „povestea sacră/ mitică”, oamenii/ fiinţele „sacre/ mitice” care apar ca promotori ai unor valori „sacre” considerate de acel grup ca fiind necesar a fi respectate pentru atingerea unor ţeluri „sacre” (acceptate de majoritatea grupului) – care se îndreaptă de obicei în direcţia atingerii „nemuririi beatifice” şi a „trăirii paradisiace”.

9.2- Susţinerea şi uşurarea Comunicării şi Comuniunii cu trei instanţe: Sinele, Celălalt şi Întregul (sineitatea, alteritatea şi totalitatea) – această comunicare şi comuniune (empatie) poate îmbrăca în principal patru forme majoritare (de „acţiuni sacralizante”):
-„rugăciunea” (discuţia/ adresarea directă şi/ sau intermediată, formală sau informală cu fiecare din cele trei instanţe);
- „meditaţia”/ reflecţia asupra diferitelor aspecte ale celor trei realităţi menţionate;
- ritualul simbolic / „magic” / ceremonial etc.
- dansul, artele marţiale („dansurile şi luptele sacre”).

9.3- Practicarea unor ritualuri (ceremonii) „de trecere” - care marchează trecerea prin evenimentele majore ale vieţii individuale (naştere, pubertate, majorat, căsătorie, procreare, maturitate, boală, moarte, „înviere” etc.); sociale (începerea ciclului educativ, intrarea în ciclul productiv, urcarea în ierarhia socială, ieşirea din ciclul productiv („pensionarea”), comemorarea, etc.) şi naturale (terestre: legate de schimbarea anotimpurilor, de ciclurile agricole, de relaţionarea cu fenomenele naturale (ploaia, vântul, norii, etc.) respectiv cosmice: solstiţii, echinocţii, evenimente legate de fazele lunii, de eclipse, de ciclurile solare, sau de alte evenimente cosmice, etc.).
***

9.4- Practicarea unor ritualuri repetate periodic (de mai multe ori pe zi şi/ sau zilnic/ săptămânal/ zetimal/ lunar/ centimal/ anual (terestru şi cosmic) etc. în cadrul cărora sunt reamintite şi subliniate valorile (ideile, conceptele, raţionamentele, miturile, simbolurile, etc.) comune susţinute de acea comunitate – care fac astfel posibilă apariţia şi manifestarea acţiunilor comune.

9.4.1 Aici sunt cuprinse şi ritualuri de „sacralizare/ resacralizare” periodică a individului, a casei lui, a diferitelor obiecte care îi aparţin, a sanctuarului, etc.

9.5- Locuri de întâlnire pentru grup („sacre”) care prin arhitectură şi imagistică (picturi, sculpturi, simboluri, etc.) şi prin obiectele de decor amintesc de valorile de gândire şi acţiune comune grupului respectiv.

9.6- Oameni „sacrii” – care coordonează activităţile grupului servind şi ca exemplu de comportament pentru acesta.
***

10. Vedem astfel că una din deosebirile majore dintre un sistem politic şi unul religios este aceea că de obicei cel politic nu are Ritualuri (ceremonii) de Trecere specifice evenimentelor majore (naştere, numire, pubertate, majorat, căsătorie, concepţie, boală, moarte) şi nici Ritualuri (ceremonii) Periodice (de exemplu săptămânale) de reamintire a valorilor împărtăşite de grup, desfăşurate în „spaţii sacre” special construite în acest sens...

11. Când însă un sistem politic îşi însuşeşte pentru sine şi aceste elemente el devine în mod evident un sistem religios.

12. Şi evident că atunci când un sistem religios le pierde pe cele mai sus amintite (din cele 6 specifice) atunci el devine un sistem politic.
***

13. Când unei idei filosofice (unei teorii) i se aplică o metodă ştiinţifică de cercetare pentru a-i verifica viabilitatea şi corectitudinea ceea ce rezultă după verificare este Ştiinţă.

14. Dacă Ştiinţei obţinute astfel sau direct ideii filosofice iniţiale (prin evitarea etapei confirmării ştiinţifice) i se adaugă un sistem filosofic (netestat ştiinţific) sau unul ştiinţific de organizare şi administrare şi apoi el este comunicat/ promovat (transmis), receptat/ înţeles şi în cele din urmă acceptat de către un grup din societate, atunci ea devine după caz Politică Ştiinţifică, respectiv Neştiinţifică.

15. Iar dacă acestui sistem politic ştiinţific respectiv neştiinţific (neverificat în privinţa pretenţiilor sale prin cercetare şi experimentare ştiinţifică adecvată) i se adaugă Ritualuri „de Trecere” şi de „Reamintire” orientate în direcţia intermedierii şi sprijinirii Comunicări/ Comuniunii SCU, el devine un sistem religios.
***
16. Din această perspectivă înţelegem de ce Sistemul Religios apare de obicei ca fiind cel mai complex sistem dintr-o societate (dintre cele 7 specifice celor 7 Raze) - anume deoarece cuprinde în sine (de o manieră ştiinţifică sau neştiinţifică după caz): un sistem filosofic, o psihologie specifică, un sistem economic şi politic specific şi o artă şi o ştiinţă specifică.

17. Astfel pretenţia pe care o are de multe ori un fenomen religios sau altul, anume de a ieşi în faţă şi de a controla toate aspectele unei societăţi, se bazează pe cuprinderea în sine (într-o formă mai mult sau mai puţin dezvoltată, respectiv întemeiată ştiinţific) a tuturor elementelor mai sus menţionate.
***

18. Recapitulând ideile precedente putem vedea deci că un sistem filosofic apare de obicei ca un sistem de idei, concepte, raţionamente, constatări, axiome etc. relativ închegat şi relativ complex (cel puţin privit în contextul spaţio-temporar în care el este creat), respectiv relativ întemeiat (care nu apare din start ca fiind total absurd în majoritatea afirmaţiilor sale pentru marea masă a indivizilor în timpul cărora el este creat), de raportare la sine şi la ceilalţi (oameni, alte fiinţe, obiecte, fenomene, stări, etc.) precum şi la mediul fiinţial (Întregul/ Universul) care le cuprinde pe toate acestea (privit din perspectiva a diferite nivele simbolice şi reale de cuprindere şi manifestare ale lui).

19. Dacă acestui sistem filosofic i se adaugă o acţiune sistematică bine organizată, de convingere a cât mai multor indivizi, de utilitatea valorilor pe care el le promovează, urmată de receptarea şi acceptarea (directă sau indirectă, explicită sau implicită) a acestora de către un grup de indivizi, ceea ce rezultă este un sistem politic – un sistem care face posibilă realizarea unor acţiuni comune de către membrii acelui grup social bazate pe valorile comune promovate de sistemul filosofic pomenit, asumate ca atare de acel grup.

20. Apoi dacă acestui sistem politic i se adaugă şi Ritualuri şi un Spaţiu „sacru” dedicat acelor Valori/ Idealuri şi Comunicării/ Comuniunii SCU, se obţine un sistem religios.
***

21. Astfel există sisteme filozofice (sisteme de idei, raţionamente, etc.) relativ închegate care dau un răspuns (mai mult sau mai puţin întemeiat ştiinţific) la majoritatea problemelor filosofice fundamentale: fiinţa, omul, societatea, valoarea, utilitatea, binele, răul, sensul, comunicarea, viaţa, sufletul, întregul, moartea, nemurirea, etc. şi există încercări de filosofare (filosofii incomplete, neînchegate funcţional, mai simple, mai restrânse, care tratează doar câteva din problemele filosofice fundamentale iar pe restul le ignoră.

22. Şi mai există bineînţeles şi „filosofeli”: sisteme neînchegate (de obicei dovedite ca fiind total incoerente la o analiză mai atentă) de opinii şi păreri care nu sunt însoţite de nici un efort serios de întemeiere a lor şi nici de încercarea de închegare a lor într-un sistem filosofic complex relativ coerent (cel puţin într-un anumit context cultural şi pentru momentul de timp specific în care se manifestă) de raportare funcţională cu diferitele aspecte ale realităţii.
***
23. Privită cel puţin din punct de vedere etimologic Filosofia presupune dragostea de (dorinţa de/ căutarea de) înţelepciune (de ştiinţă) – ea apare astfel ca fiind aceea care precede Ştiinţa.

24. Din această perspectivă FiloSofia (dragostea de înţelepciune) este efortul de creaţie ideal- conceptual-teoretică bazat pe cercetarea şi educaţia anterioară (pe ştiinţa existentă) menit a aduce noi descoperiri ştiinţifice (o nouă înţelepciune în sensul cel mai legitim cu putinţă al acestui cuvânt).

25. Astfel privită Filosofia este Propunerea unei Ştiinţe (a unei înţelepciuni) iar dacă aceasta se verifică prin metodele şi procedeele ştiinţifice, prin cercetare şi experiment ştiinţific atunci ea încetează să mai fie doar dragoste/ dorinţă de Înţelepciune şi devine obiectul dorit: Înţelepciune (ştiinţă).

26. Filosofia apare astfel ca fiind anticamera ştiinţei: ea este cea destinată a mărşălui perpetuu în avangarda ştiinţei.
***

27. Un sistem filosofic cuprinde de obicei trei tipuri de valori:
- centrale – cele în jurul cărora este închegat tot sistemul filosofic (care formează coloana lui vertebrală) – aici se includ Idealurile şi Ţelurile propuse spre atingere;
- secundare – care sunt generate aproape automat de valorile centrale în vederea detalierii şi manifestării lor prin diferite aspecte specifice de implementare/ realizare concretă;
- terţiare – valori puse pentru ornamentarea şi „înfrumuseţarea” artistică (emoţională) a sistemului (cuprind de exemplu reprezentări artistice, simbolice, narative ale primelor două tipuri de valori).

28. Fiecare valoare centrală generează anumite tipuri specifice de componente cognitive şi informaţionale şi invers - urmărindu-le pe aceste componente concrete putem identifica valorile centrale care le susţin.

29. Bineînţeles că de multe ori, mulţi oameni se mulţumesc cu „ornamentele” şi nu mai văd din cauza lor valorile primare şi secundare.
30. Acest lucru le este dăunător lor din mai multe considerente.

31. În primul rând, dacă aceste valori prime (generatoare) sunt bune (utile) a fi reperate şi însuşite conştient de individ şi ele nu mai pot fi reperate şi uşor conştientizate din cauza „ornamentelor” (miturilor, tradiţiilor „populare”, povestirilor, simbolurilor, etc.) care le acoperă, puterea lor de ajutor (utilitate) se pierde astfel considerabil.

32. Apoi, dacă aceste valori generatoare se dovedesc a fi rele (neutile, dăunătoare) este greu să le fie vădită orientarea negativă dacă nici măcar nu le este percepută prezenţa (dacă ele nu apar direct ci doar voalat sub mituri, tradiţii şi simboluri).
***

33. Din perspectiva celor 7 Raze putem vorbi de următoarele tipuri de filosofii (teorii propuse spre verificare ştiinţifică):
- filosofie fundamentală (filosofia filosofiei);
- filosofia psihicului („sinelui”/ „sufletului”) - dă naştere sistemelor filosofice psihologice – care prin verificare ştiinţifică devin sisteme psihologice;
- filosofie economică;
- filosofie politică;
- filosofia artei;
- filosofie religioasă – care generează teorii de organizare religioasă optimă a unui societăţi – a căror veridicitate şi utilitate ar trebui să fie imediat verificată prin cercetare şi experiment ştiinţific atent controlat.
- filosofie ştiinţifică (a ştiinţei) – prin care se emit ipoteze şi teorii necesar a fi demonstrate ulterior, în domeniile „tari” ale ştiinţei: fizică, chimie, biologie, astronomie, matematică, informatică, etc.
***

34. Ca să apară ca fiind suficient de închegat (cu pretenţii de universalitate) un Sistem Filosofic trebuie să dezvolte teorii ştiinţifice, la un nivel acceptabil pe fiecare din cele 7 Raze (chiar dacă nu în toate la fel de consistent).

35. Apoi pentru ca un sistem religios să fie consistent (coerent) trebuie să cuprindă în sine doar acele filosofii (de natură psihologică, economică, politică etc.) care au fost demonstrate ca fiind viabile şi veridice în urma unui proces de verificare ştiinţifică a enunţurilor (pretenţiilor) lor.

36. Un sistem religios care cuprinde în sine filosofii care sunt demonstrate ca fiind neveridice din punct de vedere ştiinţific şi mai mult chiar nefolositoare din punct de vedere uman (al intereselor umanităţii în ansamblul ei) este un sistem religios cel mai probabil pus fie în slujba intereselor meschine ale unor şarlatani, fie a unor bolnavi psihici.

37. Putem vorbii deasemenea de religii incomplete (de încercări eşuate de realizare a unor religii) atunci când în cadrul lor nu sunt tratate consistent toate cele 7 Raze ale Cunoaşterii Universale (de exemplu prin inhibarea/ împiedecarea dezvoltării în cadrul lor a Ştiinţei şi/ sau a Artei şi/sau a Filosofiei, etc.).
38. Acestea sunt evident religii deformate, eşuate, bolnave, handicapate!

39. Şi în cele din urmă vorbim iată şi de religii delirante – vorbim de delirul religios – care aruncă la întâmplare, în mod vădit împrăştiat, parţial, incomplet, incoerent tot felul de fraze „inspirate” despre diferite aspecte ale realităţii.

40. Acestea evident cu greu le putem numi religii, din moment ce apare de la o poştă că ele sunt doar deliruri şi halucinaţii „spirituale”, demne de luat în serios doar în cadrul spitalelor de psihiatrie şi doar de către pacienţii acestora, respectiv de doctorii de acolo (fiecare dintre aceste două categorii având bineînţeles motive şi scopuri specifice pentru o atare abordare serioasă).
***

41. Ştiinţa şi tehnica cuprinde toate acele cunoştinţe (legi de organizare, de funcţionare, etc.) şi maşinării, tehnologii şi metode de cercetare dovedite în mod evident pentru toată lumea ca fiind veridice şi funcţionale.

42. Filosofia (teoria) poate să devină ştiinţă doar în măsura în care trece testele de acceptare ale acesteia.
43. În rest ea nu este decât vorbă goală lipsită de conţinut!
***

44. Demersul folositor pentru umanitate de manifestare a filosofiei, ştiinţei şi religiei este astfel următorul:
- odată apărută Filosofia (ipoteza, ideia, teoria) despre diferite aspecte ale realităţii, ea trebuie imediat verificată temeinic prin metoda ştiinţifică: dacă se dovedeşte corectă filosofia devine ştiinţă (teoria devine practică); dacă se dovedeşte ca fiind nevalidă ea se aruncă la coşul de gunoi al fratelui creator şi se caută o alta validă;
- odată devenită ştiinţă ea trebuie difuzată în societate pentru ca să poată fi folosită ca atare de toţi cei interesaţi – sub forme specifice (economice, psihologice, politice, religioase, etc.);
- iar dacă acestor forme li se adaugă Ritualuri şi spaţii „sacre” desemnate explicit comunicării/ comuniunii SCU, ele devin Religii Ştiinţifice.
***

45. Cum însă ştiinţa şi metodologia ştiinţifică de cercetare a lumii este o invenţie relativ recentă în istoria umanităţii de cele mai multe ori în trecut se sărea peste etapa verificării ştiinţifice a teoriei şi se trecea direct la împrăştierea ei în societate.

46. Astfel au rezultat în societate enorm de multe erori (/orori) şi sisteme filosofice disfuncţionale, aproape în întregime neveridice (bazate doar pe imaginaţie sterilă şi pe minciuni şi şarlatanii) care s-au transformat în nenumărate religii „erori”, multe dintre ele din păcate încă persistente în societatea actuală.
***

47. Filosofia este o intuiţie, o imaginaţie, o construcţie conceptuală (ideatică), o teorie, o previziune (o „profeţie”) care trebuie ulterior să fie supusă cercetării prin metoda ştiinţifică dacă vrea să nu rămână doar la stadiul vorbelor goale de conţinut.

48. Iar dacă trece testul acesta, filosofia devine ştiinţă: intuiţia devine evidenţă, teoria devine practică, imaginaţia devine percepţie directă, previziunea devine fapt împlinit.

49. Dacă nu îl trece nu este nimic mai mult decât o filosofie ratată: o intuiţie înşelătoare, o imaginaţie sterilă, o teorie goală de conţinut, o profeţie falsă.

50. Iar dacă prin cercetare ştiinţifică nu poate fi verificată deocamdată, ea rămâne o incertitudine: ceva care nu poate fi nici confirmat nici infirmat – dar atenţie pentru cei care fac deducţii de doi lei: ceea ce nu se poate verifica nu este automat ceva real şi veridic – ci este doar ceva care nu se poate verifica şi atât!

51. În plus chiar dacă nu se poate infirma cu certitudine o teorie de multe ori ea poate fi respinsă cu o foarte mare probabilitate pe baza unor probe colaterale şi a unor implicaţii absurde pe care ea le-ar avea dacă ar fi adevărată.

Posted in: , , | 0 comentarii | |

Abonați-vă la: Postări (Atom)

Radu Lucian Alexandru